definiția oblii definiție dex

vb. v. descovoia, dezdoi, fățui, îndrepta, nivela.

obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiș, pieziș, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, șes, vertical.

adj., adv. v. drept.

adv. v. ață, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.

adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble

și adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafața dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălțimi, urcușuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.

adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s.m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s.n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.