obliterații, s.f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.
s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)
s. f. (sil. -ți-e), art. obliteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].
(o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliteráția (-ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (-ți-i-)
s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)