, obnubilări, s.f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a conștiinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila.
s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări
s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila].