obnubilații, s.f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation.
s. f. (sil. -ți-e), art. obnubiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. obnubiláției; pl. obnubiláții, art. obnubiláțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor].
s. f. obnubilare; întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) pierdere treptată a memoriei, diminuare a inteligenței. (< fr. obnubilation, lat. obnubilatio)