pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.
vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză
pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler
vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].