, obstinații, s.f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
s. v. încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
s. f. (sil. -ți-e), art. obstináția (sil.-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].
s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)