obtuzități, s.f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.
s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități
s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].