ocârmuiri, s.f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.
s. v. administrare, administra-ție, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stă-pânire.
s. f., g.-d. art. ocârmuírii; pl. ocârmuíri