, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. ocrŭmiti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă
tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti
ocârmuiri, s.f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.
s. v. administrare, administra-ție, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stă-pânire.
s. f., g.-d. art. ocârmuírii; pl. ocârmuíri
vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s.f. (guvern); ocîrmuitor, s.m. (conducător).