s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie.
s. f. (sil. -cea-, -gra-), art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíei
f. v. OCEANOLOGIE. [Sil. -cea-] /<fr. océanographie
s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].
s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie)