ochituri, s.n. Ochire. – V. ochi2.
s. 1. v. țintire. 2. v. lovire.
s. n., pl. ochíturi
ochituri, s.f. (Rar) Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri
f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură