ocoliri, s.f. Acțiunea de a ocoli și rezultatul ei; ocol, ocoleală. – V. ocoli.
s. 1. înconjurare. (~ casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. v. eludare. 5. v. evitare.
s. f., g.-d. art. ocolírii; pl. ocolíri