octete, s.n. octeți, s.m. 1. S.n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S.n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S.m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.
n. 1) Ansamblu format din opt interpreți. 2) Compoziție muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet
s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].
s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)