definiția ocurente definiție dex

, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.

adj. m. curent

1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unități de limbă) Care se întâlnește într-un text. /<fr. occurrent

adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].

adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unități lingvistice) care se întâlnește într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)

ocurențe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.

s. (LINGV.) frecvență. (~ unui cuvânt într-un text.)

s. f., g.-d. art. ocurénței; pl. ocurénțe

f. lingv. Prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence

s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină].

s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)