oficiez, vb. I. Tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier.
vb. (BIS.) 1. a celebra, a săvârși, a sluji. (A ~ liturghia.) 2. v. celebra. 3. a servi, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoți.)
vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. oficiéz, 3 sg. și pl. oficiáză, 1 pl. oficiém (sil. -ci-em), imperf. 1 sg. oficiám (sil. -ci-am); conj. prez. 3 sg. și pl. oficiéze; ger. oficiínd (sil. -ci-ind)
tranz. 1) (acte publice sau private) A săvârși cu solemnitate; a celebra. ~ o căsătorie. 2) (ritualuri bisericești) A îndeplini printr-o ceremonie religioasă. [Sil. -ci-a] /<fr. officier