oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.
vb. v. tuberculiza.
vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă
tranz. A face să se oftice. /Din oftică
intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică