olaturi, s.n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.
s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, su-prafață, teritoriu, ținut, zonă.