olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.
olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.
vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie/olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie/olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă