s.f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.
f. reg. 1) Zăpadă fină spulberată de vânt. 2) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai. /<ucr. obmetycja
adj. v. înnămețit, întroienit, înză-pezit, nămețit, troienit.