definiția omogenității definiție dex

s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s.f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen.

s. unitate. (~ unei echipe.)

≠ eterogenitate

s. f., g.-d. art. omogenității

f. Caracter omogen. [G.-D. omogenității] /<fr. homogénéité, lat. homogeneitas

s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♦ Însușire a unei formule, a unei relații etc. de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité].

s. f. însușirea de a fi omogen. ♢ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♢ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♢ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas)