, s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie.
s. f. (sil. -gra-), art. omografía, g.-d. art. omografíei; pl. omografíi
f. Fenomen de coincidență grafică a unor cuvinte diferite. /<fr. homographie
s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două spații proiective. [Gen. -iei. / < fr. homographie].