s. f., g.-d. art. omotaxíei
s.f. (Geol.) Sincronism aproximativ a două strate care conțin aceeași formă caracteristică. [Gen. -iei. / et. incertă].
s. f. (geol.) sincronism aproximativ a două straturi care conțin aceeași formă caracteristică. (după engl. homotaxis)