, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius.
s.n. v. onorariu.
adj. v. onorific.
(de onoare) adj. m., pl. onorári; f. sg. onoráră, pl. onoráre
onorárii, s.n. ~
adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].