opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĩ.
vb. 1. a se forța, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ asa?)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. opinteáscă
tranz. 1) A face să se opintească. 2) reg. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /cf. sl. opĕnti