adj. m., s. m., pl. opiofági; f. sg. opiofágă, pl. opiofáge
s. m. f. cel care mănâncă opiu. (< fr. opiophage)
s. f., art. opiofagía, g.-d. art. opiofagíei
s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].
s. f. toxicomanie prin ingerare de opiu. (< fr. opiophagie)