(1) num. card., (2) opturi, s.n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ♢ (Adjectival) Copilul are opt ani. ♢ (Substantivat) Mănâncă cât opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ♢ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S.n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
num. card. 1) Șapte plus unu. ~ elevi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optulea; a opta. /<lat. octo
m. 1) Număr constând din opt unități. Împărțiți ~ la patru. 2) Cifra 8 sau VIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. octo
num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito. – Der. optar, s.m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s.f. (a opta parte).
expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto. 2. a-și undui șoldurile în timpul unui act sexual.
expr. (înv.) elegant.