definiția opulentei definiție dex

opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

adj. v. bogat, îmbelșugat.

≠ sărac

adj. m., pl. opulénți; f. sg. opuléntă, pl. opulénte

1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus

adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].

adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)

opulențe, s.f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism

s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe

f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia

s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].

s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)