, orășeni, -e s.m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.
s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.
s. m., pl. orășéni
m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean
orășenii, s.f. (Rar) Orășenism. – Orășean + suf. -ie.
s. f., art. orășenía, g.-d. art. orășeníei; pl. orășeníi, art. orășeníile