orăcăieli, s.f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
s. v. orăcăit.
s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăiélii; pl. orăcăiéli