interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.
interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s.n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s.f. (orăcăit).
s.n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi.