definiția orală definiție dex

orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparține gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziție cu limba scrisă). ♦ (Și substantivat, n.; despre examene) Care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturalețea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral.

adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal.

adj. m., pl. oráli; f. sg. orálă, pl. orále

s. n., pl. oráluri

1) (în opoziție cu scris) Care se realizează prin vorbire; verbal. ♢ Creație (populară) ~ creație care se transmite prin viu grai, din gură în gură; folclor. 2) Care se administrează pe cale bucală. Tratament ~. /<fr. oral

adj. 1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură].

adj. 1. care se transmite prin viu grai. ♢ (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal. ♢ care caracterizează limba vorbită, vorbirea. o stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. cavitate ~ă = gură. 4. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală. (< fr. oral)

adv. Administrat pe cale bucală; (med.) per os. – Per + oral.