definiția orbalt definiție dex

s. v. talpa-gâștei.

s. v. talpa-gâștei.

s. v. orbalț, ștevie.

s. v. orbalț, ștevie.

(1) orbalțuri, s.n., (2) orbalți, s.m. (Înv. și pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.

(1) orbalțuri, s.n., (2) orbalți, s.m. (Înv. și pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.

s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.

s. v. erizipel, reumatism, silnic.

s. v. erizipel, reumatism, silnic.

s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.

(erizipel) s. n., pl. orbálțuri

(erizipel) s. n., pl. orbálțuri

(bot.) s. m., pl. orbálți

(bot.) s. m., pl. orbálți

n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc

m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc

n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc

m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc

s.n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel).