orbecări, s.f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
s. v. bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit.
s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.
vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
vb., ind. prez. 1 sg. orbéc, 3 sg. și pl. orbécă
intranz. înv. , reg. v. A ORBECĂI. /Din orb