s.f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ♢ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
s. 1. v. cecitate. *2. v. rătăcire.
s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri