orchestranți, -te, s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.
s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.
s. m., pl. orchestránți
m. Muzicant care cântă la un instrument într-o orchestră; instrumentist. /orchestră + suf. ~ant
s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].
s. m. f. instrument care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)
s. f., pl. orchestránte