ordii, s.f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija.
ordii, s.f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija.
s. f. (sil. -di-e), art. órdia (sil. -di-a), g.-d. art. órdiei; pl. órdii, art. órdiile (sil. -di-i-)
s. f. (sil. -di-e), art. órdia (sil. -di-a), g.-d. art. órdiei; pl. órdii, art. órdiile (sil. -di-i-)
f. înv. 1) Oaste turcească sau tătară. 2) Mulțime neorganizată de oameni; gloată; buluc. /<bulg., sb. ordija
f. înv. 1) Oaste turcească sau tătară. 2) Mulțime neorganizată de oameni; gloată; buluc. /<bulg., sb. ordija