Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ordonantei definiție dex
ordonantei
găsește rime pentru
ordonantei
ORDONANȚÁ
vb. I. tr.
A
elibera
un
ordin
de
plată
(a unei
sume
). [< fr.
ordonnancer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚĂ
,
ordonanțe
, s.f.
1.
Dispoziție
scrisă
emisă
de o
autoritate
administrativă
,
judecătorească
etc.,
act
care
conține
această
dispoziție
. ♢
Ofițer
de
ordonanță
=
ofițer
atașat
pe
lângă
marile
comandamente
, cu
misiunea
specială
de a
transmite
ordinele
.
Ordonanță
de
plată
=
dispoziție
,
ordin
de
plată
a unei
sume
.
Ordonanță
prezidențială
(sau,
ieșit
din
uz
,
președințială
) =
măsură
cu
caracter
urgent
și
provizoriu
pe care
președintele
unei
instanțe
judecătorești
o
poate
ordona
, în
cazuri
excepționale
,
pentru
evitarea
unei
pagube
iminente
și
ireparabile
sau
pentru
înlăturarea
piedicilor
care s-
ar
ivi
cu
prilejul
unei
executări
. ♦ (În
trecut
)
Hotărâre
,
sentință
judecătorească
. ♦ (Înv.)
Rețetă
medicală
.
2.
(În
vechea
armată
)
Soldat
atașat
pe
lângă
un
ofițer
pentru
servicii
personale
.
3.
Aranjare
,
orânduire
,
organizare
a
elementelor
unei
opere
de
artă
ale
unei
construcții
etc. – Din fr.
ordonnance
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚĂ
s.
I.
(înv.)
pitac
,
publicație
,
ucaz
, (
germanism
înv., în Transilv.)
puțăr
.
(A
emite
o ~.)
II.
(
MIL
.)
(prin
Ban
.)
prăvădinar
, (înv.)
vistavoi
.
(Un
ofițer
cu ~ sa.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚĂ
s. v.
prescripție
,
rețetă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ordonantei
ordonánță
s. f., g.-d.
art
.
ordonánței;
pl.
ordonánțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚ//Ă
1
~e
f.
Ordin
scris
al unei
autorități
administrative
. /<fr.
ordonnance
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚ//Ă
2
~e
f. înv
.
Soldat
aflat
la
dispoziția
unui
ofițer
pentru
servicii
personale
. /<fr.
ordonnance
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚĂ
s.f.
I.
Ordin
,
dispoziție
scrisă
care
provine
de la o
autoritate
. ♦
Ordonanță
de
plată
=
dispoziție
de
plată
a unei
sume
.
II.
(
În
vechea
armată
)
Soldat
în
serviciul
personal
al unui
ofițer
.
III.
Modul
cum
sunt
aranjate
elementele
unei
compoziții
arhitecturale
,
cum
sunt
grupate
diferite
elemente
ale
unui
tablou
. [Cf. fr.
ordonnance
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ordonantei
ORDONÁNȚĂ
s. f.
I. 1.
dispoziție
scrisă
care
emană
de la o
autoritate
(
administrativă
). o ~ de
plată
=
dispoziție
de
plată
a unei
sume
. 2.
act
legislativ
al unui
guvern
. 3. (
jur
.)
hotărâre
judecătorească
dată în
proceduri
cu
caracter
urgent
. II. (în
vechea
armată
)
soldat
în
serviciul
personal
al unui
ofițer
. III.
mod
de
dispunere
a
elementelor
unei
compoziții
arhitecturale
, de
grupare
a
diferitelor
elemente
ale
unui
tablou
etc. (< fr.
ordonnance
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia ordonantei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK