oreșnițe, s.f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.
s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului.
s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe