orezari, s.m. Persoană care cultivă orez. – Orez + suf. -ar.
s. m., pl. orezári
orezării, s.f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie.
s. 1. (rar) rizerie. (O mare ~.) 2. rizi-cultură. (Se ocupă cu ~.)
s. f., art. orezăría, g.-d. art. orezăríei; pl. orezăríi, art. orezăríile
f. Teren plantat cu orez; plantație de orez. /orez + suf. ~ărie