s.n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.
s.n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.
n. livr. Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. /<ngr. órganon
n. livr. Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. /<ngr. órganon
s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].
s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].
s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)
s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)