organoterapii, s.f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.
f. Terapie cu ajutorul unor preparate obținute din organe și țesuturi de origine animală. /<fr. organothérapie
s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament].
s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie)