orii, s.f. Plasă de prins pește, în formă de sac, folosită în apele curgătoare adânci, mânuită din luntre de doi oameni. – Et. nec.
s. f. (sil. -ri-e), art. ória (sil. -ri-a), g.-d. art. óriei; pl. órii, art. óriile (sil. -ri-i-)
f. Unealtă de pescuit în apele curgătoare adânci, constând dintr-o plasă în formă de sac. [G.-D. oriei] /Orig. nec.