s.f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.
s. f. (sil. -ri-en-), g.-d, art. orientalísticii
f. 1) Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul istoriei, culturii, literaturilor și limbilor popoarelor orientale. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul limbilor orientale. [Sil. -ri-en-] /<germ. Orientalistik
s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik].
s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik)