orientați, -te, adj. 1. Care a recunoscut locul unde se află, care știe în ce direcție trebuie să se îndrepte; p. ext. informat, lămurit, edificat. 2. (Mat.) Îndreptat spre o anumită direcție. [Pr.: -ri-en-] – V. orienta.
s. f. (sil. -ri-en, -ți-e), art. orientáția (sil. -ți-a), g.-d. art. orientáției; pl. orientáții art. orientáțiile (sil. -ți-i-)