definiția ornat definiție dex

s.n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.

s. n., pl. ornáte

n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus

ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză

tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare

vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)