ortăcii, s.f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.
s. v. amiciție, asociație, asociere, întovărășire, prietenie, tovarășie.
s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile
f. reg. Legătură întemeiată pe raporturile dintre ortaci; tovărășesc; prietenesc. [G.-D. ortăciei] /ortac + suf. ~ie