ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.
vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcésc, imperf. 3 sg. ortăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăceáscă