definiția ortacii definiție dex

ortaci, s.m. (Reg.) Tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeț) Iubit, drăguț. ♦ Asociat, părtaș. – Din scr. ortak.

s. v. amic, asociat, camarad, părtaș, prieten, tovarăș.

s. m., pl. ortáci

m. reg. Părtaș la o acțiune comună. /<sb. ortak

ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcésc, imperf. 3 sg. ortăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăceáscă

intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relații de ortăcie; a se întovărăși; a se asocia. 2) A fi în relații de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac

ortăcii, s.f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.

s. v. amiciție, asociație, asociere, întovărășire, prietenie, tovarășie.

s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile

f. reg. Legătură întemeiată pe raporturile dintre ortaci; tovărășesc; prietenesc. [G.-D. ortăciei] /ortac + suf. ~ie