s.n.pl. Ordin care cuprinde insecte cu patru aripi, dintre care cele dinainte sunt tari și cele dinapoi subțiri; (la sg.) insectă din acest ordin. [Sg. ortopter. / < fr. orthoptères, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].
s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late și membranoase și cu picioarele posterioare lungi, pentru sărit. (< fr. orthoptères)
ortoptere, s.n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late și membranoase, pliate în sensul lungimii, și cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera); (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are însușirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptère.
s. n. (sil. mf. -pte-), pl. ortoptére
n. 1) la pl. Ordin de insecte cu membrele posterioare mai lungi și mai bine dezvoltate decât cele anterioare (reprezentanți: greierul, cosașul etc.). 2) Insectă din acest ordin. /<fr. orthoptere