ortoze, s.f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.
s. (MIN.) ortoclaz.
s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].
s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose)